Măsurarea concentrației de CO2 într-o gradiniță

Când am început să ne ducem copilul la grădiniță, am fost preocupați pentru condițiile pe care le putea oferi o sală de 42 mp pentru 24 de copii.

Un simplu calcul arăta că în primele 20 de minute era deja ”consumat” oxigenul conținut în aerul din interior. 
Sala avea un volumul de aer de:  42mp x 2,8m = 118 mc.
Necesarul minim de aer /persoană este de 15mc/h, iar pentru 24 de copii este de 360 mc/h.
Adică în sala în care erau copii timp de 8 ore, după primele 20 de minute calitatea aerului intra în zona de disconfort.
În cursul zilei, CO2, se acumula continuu, ajungând la concentrații dăunătoare sănătății copiilor.
Despre efectele creșterii concentrației de CO2 asupra sănătății puteți citi aici.

Zona de confort este definită de următoarele valori ai indicatorilor de confort:

• concentrația de CO2 -1000 ppm
• umiditatea relativă - 40-60%
• temperatura - 20-23 grade C

Am reușit să obținem aprobarea conducerii pentru a măsura indicatorilor de confort din sală. 

Așa am obținut diagrama de mai sus. 

A fost o zi de octombrie, între orele 8 și 16.30.

La ora 8:20, concentrația de CO2 depășește 1500 ppm limita maximă admisă în aerul din interior.

La ora 9:00, concentrația de CO2, ajunge deja la 2000 ppm. La fel și umiditatea relativă depășește limita de confort de 55%.

La ora 12:00, concentrația de CO2, ajunge la 5600 ppm, umiditatea trece de 70%.

Între 12-12:45, scade concentrația de CO2 pentru că se deschide ușa și copii ies la masă. Umiditatea în schimb crește peste 80%.

Nu este de mirare că în aceste condiții copii sunt greu de ținut sub control, sunt agitați, agresivi și nu se pot concentra, sunt transpirați și bolile se transmit rapid de la unul la celălalt.

Ce s-ar putea face ca să fie suficient aer proaspăt necesar pentru respirație pe tot parcursul programului?

Ar trebui deschise geamurile în fiecare ora, măcar 10 minute. Ceea ce iarna nu este o soluție pentru că în acest caz vor crește și costurile pentru încălzire.

Soluția pe care am găsit-o noi a fost să ducem copilul într-o altă grădiniță, într-o sală mult mai mare și cu mai puțini copii.

Apoi copilul a crescut, a început să meargă la școală și din nou au apărut motivele de îngrijorare. 

Sala de clasă avea, 48 mp și 27 de copii. Dealtfel, nimic neobișnuit sunt și situații cu săli mai mici și cu copii mai mulți.

L-am instruit să deschidă geamurile și să iasă afară în fiecare pauză.
Cunoașteți zicala: ”O rândunică nu aduce primăvara”? ....
Nu era lăsat să deschidă geamurile ca să nu intre frigul de afară.

Da, și noi am făcut la fel când am fost copii și uite ce mari am crescut! - Așa este.... dar clădirea nu era izolată și geamurile nu erau de termopan, adică exista un schimb de aer natural prin fisurile existente. 

Acum pentru că în urma etanșeizării, clădirile nu mai respiră este nevoie de ventilația mecanică pentru a aerisi eficient încăperea. Deschiderea geamurilor nu este o soluție pentru că pe fereastra deschisă iese și căldura din interior. Și atunci, care este rostul etanșeizării?

Scopul articolului este conștientizarea nevoii de ventilație în spațiile închise aglomerate cu precădere acolo unde sunt copii. Înțelegerea motivului pentru care apare senzația inexplicabilă de disconfort și lipsa de atenție.

Pentru că aerul respirat este invizibil și nu vedem cât oxigen și cât CO2 conține, depistăm mai greu ce anume ne afectează sănătatea, atenția, confortul în interiorul în care ne petrecem cea mai mare parte a vieții.

Există motive întemeiate, ca măcar acolo unde este posibil, unde se fac  construcții noi și reabilitări termice să se aibă în vedere instalarea sistemelor de ventilație mecanică controlată pentru aerisirea continuă și eficientă a sălilor de clasă. 
Poate fi vizionat aici un video de 37:08 despre nevoia de ventilație într-o sală de clasă primară.